Pescuim în ape tulburi, pescuim haotic. Nu învățăm niciodată “să mânăm la adânc“, să ne depărtăm de „uscat” și să facem ”după Cuvântul Lui”.
Mult ne străduim noi, oamenii, mult ne zbatem, dar prea deseori, nimic dobândim, nimic folosim, nimic adunăm. Pentru că nu adunăm dimpreună cu Hristos și în Duhul Lui, pentru că lucrăm numai omenește, mult prea-omenește și nu știm, sau am uitat fiii cărui Duh suntem. Pentru că ne bizuim doar pe ceea ce știm și pe ceea ce putem noi, pe voința, ambiția și puterea noastră, pe faptele mâinilor noastre, luăm drept reper doar ceea ce corespunde măsurii noastre meschine și pitice, confundând pe Duhul cel Sfânt cu sângele nostru înfierbântat, credința în Hristos cu credința în noi înșine, râvna de Sus cu râvna cea trupească, cu zelul aprins al inimii căzute, nerăbdător să arunce plasa înainte să fi învățat să pescuiască și înainte de a-i întreba pe mai-marii săi unde este locul propice de pescuit.
Trăim eretic și ne nevoim eretic, zicea un părinte mare de azi și ne mirăm că nu aducem rod, că nu prindem nimic în plasă. Pescuim în ape tulburi, pescuim haotic. Nu cerem Lumina să vedem și nu vedem unde să aruncăm plasa, nu învățăm niciodată “să mânăm la adânc“, să ne depărtăm de “uscat” și să facem “după Cuvântul Lui”. Dar mai rău este că… nu știm măcar că suntem neștiutori și orbi în cele ale Duhului și ne înfuriem strașnic pe cei care ne arată orbirea!
Unii muncesc, dar nu știu cui adună. Alții caută înțelepciunea, dar nu știu să o caute unde trebuie, sau nu o caută sincer. Așa ajungem la sfârșitul vieții noastre cu plasele goale. N-am pescuit nimic. N-am dobândit nimic.
Domnul stă și așteaptă lângă noi, ne lasă să ne izbim de neputința noastră, așteaptă zorii zilei când va cânta cocoșul, vădind prostia îngâmfării noastre, ca să cunoaștem bine că de la noi nu-i nici o speranță de a (se) prinde ceva (de noi), după care ne poruncește să aruncăm din nou plasa, să ne ostenim din nou.
Ce vom face? Vom sta plângându-ne că e degeaba și că nu se găsește nimic pentru noi “acolo”, sau, obosiți, triști, vom da, totuși, ascultare glasului Său?
VIZIONAȚI FILMUL ”ADEVĂRATA DRAGOSTE” DIN SECȚIUNEA VIDEO
