Scurtă monografie a parohiei

Istorie Februarie 6, 2012

Municipiul Paşcani este situat în partea de nord–est a României, pe Valea Siretului, în vestul Judeţului Iaşi.

Cele dintâi ştiri despre o localitate veche, se pot culege din chiar numele pe care-l poartă.  Acesta este şi cazul Paşcanilor : numele municipiului de astăzi închide în el primele noţiuni despre istoria sa, astfel încât indică pe strămoşul întemeietor al aşezării, ,,descălecătorul” satului şi primul său stăpân, căci Paşcani nu inseamnă altceva decât urmaşii (fiii, nepoţii) unui Paşco, cu alte cuvinte, locul stăpânit (satul întemeiat) cândva de un străvechi Paşco. Acest adevăr istoric este confirmat de două documente, primul din 20 iunie 1453, iar al doilea din 2 iulie 1455.

Trăirea religios-ortodoxă din Paşcani este atestată documentar prin ridicarea bisericii ,, Sf. Voievozi”, în 1664, de către vistiernicul Iordache Cantacuzino şi soţia sa Alexandra, locaşul sacru îndeplinind nu numai rolul de capelă a ctitorilor, ci şi de biserică a localităţii.

În devenirea sa istorică, în  Paşcani s-au dezvoltat şi s-au interferat, mai ales începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, două lumi paralele : una ,,tradiţional agrară şi de târg” configurată în nucleul aşezării ,,Vatra” şi o alta, lumea nouă, lumea vibratilă a celor aduşi de către constructorii drumului de fier. Această interferenţă a produs schimbări atât la nivel social, psihologic, cultural, cât şi religios.

Zona din vale a oraşului, spre Gară, a cunoscut, mai intens, acest timp de prefaceri, astfel încât, la un moment dat, s-a simţit nevoia ridicării unui locaş de închinare pentru locuitorii ortodocşi de aici, deoarece biserica ,,Sf. Voievozi” devenise, deja, neîncăpătoare pentru credincioşii din Paşcani.

Ideea de a se face o biserică în Cartierul Gară din Paşcani ,, a frământat sufletele conducătorilor din Paşcani” şi a credincioşilor din acest cartier încă din1923. Astfel, D-nii Tache Atanasiu, N. Atanasiu, P. Mircea ş.a. au început adunarea fondurilor în acest scop, dar demersul lor nu era legal pentru că în Cartierul Gară nu exista parohie. Pentru moment, s-a renunţat la această iniţiativă.  (Scrisoare deschisă, semnată de D-nul  D-tru Turculeţ, Directorul Şcolii Primare CFR, adresată D-lui P. Prisacaru, Vicepreşedintele Comitetului de construcţie a bisericii Fântânele - Paşcani).

La 1 martie 1937, s-a înfiinţat ,,Parohia Gară Paşcani-Fântânele”, prin desprindere de la Parohia Sf. Voievozi Târg Paşcani. În scurt timp, s-a procedat la constituirea unui Comitet de construire a Bisericii sub preşedinţia Pr. Paroh Petru Pantelimon şi având ca membri personalităţi distinse ale comunităţii.

Întrucât parohia nou înfiinţată se afla într-un centru feroviar, iar Casa Muncii C.F.R.  întreţinea, în alte centre feroviare, parohii în care a construit biserici pentru muncitorii şi famiile lor, Comitetul de construire a bisericii, a cerut sprijin la  Casa Muncii C.F.R. şi la IPS Mitropolit al Bucovinei Visarion Puiu, care a locuit în Blocul Narhaus (vizibil şi astăzi) din Cartierul Gară, unde s-a născut(27 febr. 1879) şi copilărit(1879-1888).

Casa Muncii C.F.R. punându-se de acord cu Mitropolitul Visarion Puiu, au stabilit locul de construcţie, iar la cumpărarea terenului(2650 m.p. de la C. Vasiliu, aflat la intersecţia străzilor Cuza Vodă, şi Regele Ferdinand), Mitropolitul Visarion a donat personal suma de 115 000 lei.

Din 1939, până la 1 aprilie 1943, când a fost numit Paroh, Pr. Gheorghe Titu, activitatea Comitetului s-a diminuat, datorită greutăţilor întâmpinate în colectarea banilor necesari începerii lucrărilor de construcţie a bisericii.

În anul 1943, IPS Visarion, care acum era Mitropolitul Odesei şi conducătorul Misiunii Bisericeşti pentru Transnistria, ia în grija sa construcţia efectivă a acestei biserici, dându-i hramul ,,Sf. Victor”,după numele pe care l-a avut la botez şi instituie un Comitet restrâns de construcţie, care ,,să ia contact cu diferite autorităţi şi să transmită, Comitetului general, măsurile luate”. Din acest Comitet restrâns făceau parte : Preşedinte: - Pr.Prof.Univ. Cicerone Iordăchescu;  Casier: -  Ing. Valeriu Bărbosu, Directorul Atelierelor C.F.R; Membri: - Dumitru Turculeţ, Director al Şcolii Primare C.F.R.;  Pr. Petru Pantelimon, fost paroh ;  Pr. Gheorghe Titu, noul paroh;   Aurel Hanciu, Primar ; Ing. A. Ciulcov.

IPS Visarion văzând că suprafaţa de teren destinată construirii bisericii este insuficientă, a  recomandat, Comitetului, extinderea terenului prin cumpărarea a 825 m. p. de la Elena dr. C. Mârzescu şi a casei lui Elena C. Rusu, fapt realizat la 19 ianuarie 1944.

La intervenţiile Mitropolitului Visarion Puiu, ,,Guvernământul Transnistriei” alocă un fond de 4 000 000 lei, pentru construcţia bisericii. Banii au fost depuşi cu Cecul Nr.544, din 17 iulie 1943, în Contul de virament Nr.13630 al Comitetului pentru construirea bisericii ,,Sf.Victor” din Parohia Gară Paşcani.  Din acest cont, Mitropolitul Visarion ordonanţează pentru materiale şi alte cheltuieli necesare construcţiei, suma de 2 900 000 lei, iar restul de 1 100 000 lei a rămas la CEC.  Din suma de 2 900 000 lei, Comitetul de construcţie a cheltuit suma de 2 587 022 lei, rămânând în casă suma de 42 978 lei, bani care la stabilizarea monetară din anul 1947 nu s-au schimbat. Din suma ordonanţată pentru materiale, s-au procurat : cherestea – 5 m.c scândură, 5 m.c. buştean ecarisat ; 150,20 m.c. nisip ; 151, 84 m.c. pietriş ; şi s-a comandat 5 vagoane ciment ; şi 30 000 kg. fier beton, banii, pentru ultimele două, fiind viraţi în conturile societăţilor respective, Comitetul nereuşind să intre în posesia lor, datorită intensificării acţiunilor de război în zonă, precum şi a evacuării populaţiei.

Condiţiile politice devenind nefavorabile, chiar ostile Mitropolitului Visarion Puiu, datorită acţiunii sale făţişe împotriva ateismului bolşevic, ÎPS Sa, după plecarea, la 15 august 1944,  într-o misiune oficială la Zagreb,Croaţia, a fost nevoit să nu se mai întoarcă în ţară. Astfel, pentru Mitropolitul Visarion Puiu a devenit imposibilă  comunicarea cu Comitetul pentru construcţia bisericii ,,Sf. Victor” şi nici cu Parohia Gară Paşcani.   

La 1 ianuarie 1946, Pr. Petre Pantelimon şi D-nul Harasim Dumitru,casier, ca reprezentanţi ai Comitetului de Construcţie al bisericii din Cartierul Gară Paşcani, predau ,,gestiunea bănească şi scriptele acestui Comitet”, Preotului Gheorghe Titu, parohul Parohiei Gară Paşcani.  Comitetul restrâns (pentru construirea bisericii ,,Sf. Victor”), a rămas oarecum activ, în sensul administrării banilor şi a materialelor procurate din fondul alocat de Mitropolitul Visarion Puiu.  

În primăvara anului 1946, Comitetul pentru construirea bisericii ,,Sf. Victor”, constatând că devine, practic, imposibilă ridicarea bisericii plănuite, hotărăşte ca materialele ce se mai găseau pe teren în urma războiului(nisip şi pietriş), precum şi sumele rămase să fie folosite de Parohia Gară Paşcani, sub formă de împrumut, la construirea unei capele. Parohia Gară Paşcani, pe baza acestei hotărâri, primeşte de la Societatea pentru vinderea cimentului, suma de 324 074 lei şi de la Societatea Odesfer suma de 1 800 000 lei.

Suma de 1 100 000 lei, rămasă în contul de la CEC, nu a mai fost ridicată de Parohie.

Comitetul pentru construirea bisericii, care de la 1 ianuarie 1946, activa în cadrul Parohiei Gară Paşcani, susţinând în continuare hotărârea, ca, până la începerea lucrărilor la biserica mare, să se construiască o capelă. Astfel, la data de 8 aprilie 1946, a cumpărat, într-o altă locaţie, de la Gheorghe Tacu, o suprafaţă de teren cu o casă, avariată de război, între Străzile Cuza Vodă şi Regina Maria, unde va începe să se înalţe, peste 30 de ani, biserica pe care o vedem astăzi. 

Astfel, Comitetul a demarat acţiunea de transformare a casei, recent cumpărată, în capelă, solicitând conducerii Atelierelor CFR, să doneze, din demolarea unei clădiri proprii, materialele de construcţie necesare. Răspunsul fiind favorabil, s-au adus, pe terenul destinat capelei, cca. 30 000 de cărămizi, fier, uşi, ferestre, scânduri,var. S-a întărit clădirea cu armătură de fier, s-a modificat acoperişul, pe care s-a montat draniţă, s-a construit, lipit de capelă, o clopotniţă unde s-a aşezat  clopote(unul de 24 kg- donat), executându-se şi celelalte lucrări de finisare atât la capelă, cât şi la casa şi biroul parohial, catapeteasma sculptată de Mancaş Ion, din Roman, icoanele de pe catapeteasmă pictate de I. Doroftei din Fălticeni. La terminarea lucrărilor, capela s-a sfinţit, stabilindu-se hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”.

Din data de 1 ianuarie 1949, înfiinţându-se Protoieria Raionului Paşcani, i s-a fixat sediul la Parohia Gară Paşcani, iar Preotul Gheorghe Titu a fost ales protoiereu.

La 22 dec. 1951 – s-a cumpărat un clopot de 126 kg. de la magazinul Mitropoliei din Iaşi.

 

La 11 iulie 1952 – s-au alocat din fondurile Protoieriei suma de 1250 lei, pentru cumpărarea a 234 m.p. de la Teodosie Fetcu, necesari extinderii curţii bisericii.  

În vara anului 1953, s-a construit din lemn şi acoperită cu draniţă, o clopotniţă în curtea bisericii, unde s-au aşezat cele două clopote.  

 Deşi în perioada următoare, au existat mai multe intenţii de a se procura materiale pentru construcţia unei noi biserici, datorită lipsei fondurilor necesare, parohia renunţă, deocamdată, la acest plan.

În toamna anului 1966 a trecut la cele veşnice Pr. Paroh şi Protoiereul Gheorghe Titu.  Parohia a fost suplinită de  Pr. Ioan Bobei, până în primăvara anului 1967, când a fost numit, ca paroh, Pr. Grigore Cojocaru.

Din 1967 până în 1971, s-au efectuat lucrări de reparaţii atât la casa parohială, cât şi la biserică, montându-se tablă zincată pe acoperiş, precum şi dotarea bisericii cu cele necesare : în 1967 s-a achiziţionat, contra cost, un clopot de aproximativ 560 kg, de la Parohia Mihai Bravu din Bucureşti; s-au cumpărat icoane, străni, veşminte.

În anul 1968 s-a schimbat denumirea Parohiei din ,,Gară Paşcani”, în ,,Adormirea Maicii Domnului” Paşcani.

Datorită planului  de sistematizare urbanistică a Cartierului Gară, în anul 1975, Primăria obligă Parohia ,,Adormirea Maicii Domnului” să demoleze casa din Str. 30 Decembrie (fostă Regele Ferdinand) Nr.74, iar terenul, pe care trebuia să se construiască biserica ,,Sf.Victor”, a fost expropiat.

Dar ziua de 14 mai, din anul 1976, a marcat începutul materializării visului Mitropolitului Visarion Puiu şi ai vrednicilor enoriaşi ai Parohiei ,,Gară Paşcani” de a se înălţa semeţ o biserică impunătoare în acest cartier.

În ziua de 5 septembrie 1976, s-a săvârşit slujba de sfinţire a temeliei de către un sobor de preoţi alcătuit din Pr. Consilier Vicar Scarlat Porcescu, delegatul Mitropoliei Moldovei, diaconul Meleşcanu, Pr. Victor Popuţoaia, Pr. Mihai Mocanu, Pr. Vasile Sburlea.

La 13 septembrie 1976, IPS Mitropolit Justin, împreună cu Pr. Consilier Vicar Scarlat Porcescu  vizitând şantierul, s-a arătat mulţumit de  mersul lucrărilor.

Până la sfârşitul anului 1977 biserica a fost zidită şi acoperită cu tablă zincată,  lucrându-se cu dăruire şi-ntr-un ritm susţinut, mai ales la turnarea betoanelor, când se muncea chiar şi noaptea.

În anul 1978 s-a tencuit în praf de piatră exteriorul bisericii. Tâmplăria, ferestrele şi uşile,toate metalice, au fost confecţionate la IMMR Paşcani.

S-a trecut,în anul următor,la tencuielile interioare, s-a turnat primul clopot mare(1100 kg)la 7 dec. 1979, iar al doilea clopot (1050 kg) la 16 aprilie 1980 tot la IMMR Paşcani. Catapeteasma şi 50 de străni din stejar au fost sculptate de meşterii Cotfas din Grumăzeşti, Judeţul Neamţ.

 În ziua de 27 octombrie 1980, au venit în vizită IPS Mitropolit Teoctist, PS Vasile al Oradei,împreună cu o delegaţie din Germania Federală, fiind impresionaţi de stadiul lucrărilor, Mitropolitul Teoctist promiţând ajutor financiar pentru pictură. Pe 31 octombrie 1980, pictorul Irimescu din Piatra Neamţ, împreună cu ajutoarele sale, Paulică şi cu Tinică Briciu din Moţca, au început pictura.

Pe 24 iunie 1982, Parohia ,,Adormirea Maicii Domnului” a fost onorată de vizita Patriarhului Justin, a Mitropolitului Teoctist, a Patriarhului Diodor al Ierusalimului,care au apreciat frumuseţea bisericii aflată in stadiul final al lucrărilor.

Dar, truda ostenitorilor şi darul binefăcătorilor acestui lăcaş de închinăciune au fost binecuvântate de Dumnezeu prin Slujba de Sfinţire oficiată de IPS Mitropolit Teoctist al Moldovei în fruntea unui Sobor de Preoţi, în ziua de 7 noiembrie 1982.

Ulterior, a existat din partea Primăriei o tentativă de demolare a bisericii vechi, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin stăruinţa Pr. Paroh Grigore Cojocaru, autorităţile locale de stat,  în cele din urmă, au renunţat.

În 1990, înfiinţându-se un nou post de preot la parohie, a fost numit Pr. George Moisii.

La 1 august 1991, din sectorul al doilea al Parohiei ,,Adormirea Maicii Domnului” s-a format o nouă parohie cu hramul ,,Sf. Vineri”,  Pr. George Moisii devenind paroh.

În ziua de 13 ianuarie 1992, vrednicul Preot Grigore Cojocaru, a fost chemat de Dumnezeu la cele veşnice, pentru a se odihni în urma rodnicei lucrări pastoral - misionare în ,,via Domnului”. 

La 1 iunie 1992, a fost numit ca paroh, Pr. Neculai Ancuţa, iar la 1 noiembrie 2005, pe noul post de preot slujitor la parohie, a fost numit Pr. Călăraşu Ioan-Florin.

 Prezenţa celor două biserici, în  aceeaşi incintă a aşezământului parohial, reprezintă, după cum afirma Pr. Grigore Cojocaru în cuvântul rostit la sfinţirea bisericii, ,,două mărturii grăitoare: mărturia unor vremuri trecute şi mărturia vremurilor pe care le trăim”.